Temperatura planetei crește și este de datoria noastră să încetinim urcarea constantă a mercurului în termometre. Acum, noua tehnologie inovatoare permite eliminarea CO2 din atmosferă și înmagazinarea sigură și permanentă a acestuia sub suprafața Pământului. Pompele de vid de la Busch sunt utilizate pentru transferul acestor gaze captate către locul lor de odihnă subteran.
În urma industriei, a transportului și chiar a activităților zilnice, omenirea produce cantități colosale de dioxid de carbon. Acest gaz de seră este degajat în atmosferă și rămâne acolo, captând căldura solară care, altfel, s-ar reflecta înapoi în spațiu. Drept rezultat, temperatura medie anuală de la suprafața Pământului crește, în prezent fiind cu 1,19 °C mai mare decât era în perioada pre-industrială. A sosit de mult vremea pentru acțiune – și stațiile de captare directă din aer își aduc contribuția.
Recuperarea emisiilor din atmosferă
În ultimii zece ani se discută despre compensarea carbonului, numeroase linii aeriene oferindu-le pasagerilor opțiunea de a compensa emisiile echivalente ale zborurilor proprii, de exemplu, prin plantarea de copaci. Dar, în industria grea, captarea carbonului este cuvântul de ordine. Marile fabrici și centrale electrice pot capta direct de la sursă dioxidul de carbon pe care îl produc și îl pot procesa la fața locului, astfel încât să nu pătrundă deloc în atmosferă. Cu toate acestea, sursele mobile, mai mici, cum ar fi mijloacele de transport, precum și toată cantitatea de CO2 care se află deja în atmosfera noastră, au nevoie de altă metodă. Acesta este sectorul în care stația de captare directă din aer intră în scenă, eliminând dioxidul de carbon din aerul ambiental și procesându-l pentru a crea o substanță inertă nouă, păstrată în siguranță adânc în subteran.
Cristale de carbon
În loc să fie amplasată la sursa de CO2, o stație de captare directă din aer filtrează dioxidul de carbon din aerul ambiental. Un ventilator trage aer în colector, apoi printr-un filtru care captează dioxidul de carbon. Atunci când materialul de filtrare ajunge la saturație, colectorul este închis, iar temperatura este crescută la 100 °C. Ulterior, moleculele de CO2 sunt extrase din colector utilizând o pompă de vid Busch. De acolo, CO2-ul separat este amestecat cu apă – un proces care generează apa carbonatată, în principiu la fel ca apa minerală vândută la supermarket. Acest lichid spumos este evacuat mult sub suprafața Pământului. Deși spuma nu este obiectivul final, carbonul creează un amestec ușor acid, care poate dizolva numeroasele minerale găsite în roca bazaltică. Atunci când apa carbonatată intră în contact cu acestea, ionii diferitelor metale sunt eliberați din bazalt și pătrund în apă. În timp, aceștia reacționează și se leagă de dioxidul de carbon, mineralizându-l și dând naștere unui solid – în principiu, devin chiar parte din piatră. După doi ani, peste 90 % din amestec va ajunge la finalul acestui proces. Astfel se garantează un loc sigur și permanent de odihnă pentru dioxidul de carbon, asigurându-se că acesta nu revine în atmosferă.
Transformarea CO2 în rocă dură
Vidul ajută la crearea unei soluții permanente de captare a carbonului
Salvarea planetei cu ajutorul copacilor
Plantați un copac, salvați planeta: probabil că aceasta este cea mai comună și binecunoscută metodă de compensare a emisiilor de CO2, care nu necesită niciun fel de cunoștințe tehnice sau echipamente speciale (în afară de o lopată). Dar cât este de eficientă în realitate? La suprafață, extrem de eficientă. Frunzele copacilor absorb dioxidul de carbon din atmosferă. Copacul înmagazinează acest carbon în frunze, trunchi și rădăcini, degajând, în schimb, oxigen în aer. Cu toate acestea, atunci când sunt tăiați, copacii expulzează o mare parte din carbonul înmagazinat înapoi în atmosferă. De fapt, despădurirea reprezintă aproape 10 % din emisiile de CO2 anuale ale planetei noastre. De aceea, ideea se referă mai puțin la plantarea noilor copaci, și mai mult la menținerea în viață a copacilor existenți deja pe Pământ – și reîmpădurirea zonelor anterior împădurite. Reutilizarea acestor spații contribuie la readucerea lor la starea inițială, în timp, și conservă celelalte ecosisteme care există în zonele care, de obicei, nu sunt împădurite. Ajunși la maturitate, acești copaci îi vor înlocui pe predecesorii lor la fel de eficient, depozite naturale de carbon care își vor aduce contribuția la încetinirea schimbărilor climatice.
Plantați un copac, salvați planeta: probabil că aceasta este cea mai comună și binecunoscută metodă de compensare a emisiilor de CO2, care nu necesită niciun fel de cunoștințe tehnice sau echipamente speciale (în afară de o lopată). Dar cât este de eficientă în realitate? La suprafață, extrem de eficientă. Frunzele copacilor absorb dioxidul de carbon din atmosferă. Copacul înmagazinează acest carbon în frunze, trunchi și rădăcini, degajând, în schimb, oxigen în aer. Cu toate acestea, atunci când sunt tăiați, copacii expulzează o mare parte din carbonul înmagazinat înapoi în atmosferă. De fapt, despădurirea reprezintă aproape 10 % din emisiile de CO2 anuale ale planetei noastre. De aceea, ideea se referă mai puțin la plantarea noilor copaci, și mai mult la menținerea în viață a copacilor existenți deja pe Pământ – și reîmpădurirea zonelor anterior împădurite. Reutilizarea acestor spații contribuie la readucerea lor la starea inițială, în timp, și conservă celelalte ecosisteme care există în zonele care, de obicei, nu sunt împădurite. Ajunși la maturitate, acești copaci îi vor înlocui pe predecesorii lor la fel de eficient, depozite naturale de carbon care își vor aduce contribuția la încetinirea schimbărilor climatice.