Deseori, imagistica de precizie reprezintă primul pas către vindecare. Acest lucru este valabil în special în medicina oncologică. Deși tumora primară este ușor de văzut de obicei, metastazele pot avea chiar și dimensiunile unui vârf de ac. Totuși, pentru a asigura reușita tratamentului, trebuie găsite și cele mai mici metastaze. Aici intervine tomografia cu emisie de pozitroni. Aceasta își generează imaginile utilizând o cantitate mică de particule radiante, administrate pacientului în amestec cu glucoza.
Celule avide
Celulele tumorale necesită multă energie și consumă cu lăcomie substanța bogată în zaharuri. Particulele radioactive se acumulează în metastaze împreună cu aceasta. Ulterior, radiația concentrată spațial este clar vizibilă în tomograma PE.Acest tip de diagnosticare utilizează substanțe comparativ inofensive, doar slab radiante, precum izotopul de fluor 18F. Perioada de înjumătățire a acestuia este de numai 110 minute, cu alte cuvinte, își pierde practic întreaga radioactivitate după o singură zi. Aceasta înseamnă că trebuie să fie proaspăt produs, chiar înainte de utilizarea sa într-un accelerator de particule, ciclotronul.
Localizarea cu precizie a bombardării cu protoni
În interiorul ciclotronului se află o cameră de vid. Acolo, ionii de hidrogen încărcați negativ sunt accelerați de-a lungul unei traiectorii în spirală, prin intermediul câmpurilor electrice puternice. Ajunși la capăt, aceștia trec printr-o folie subțire din grafit, unde își pierd electronii și devin protoni încărcați pozitiv. Inversarea sarcinii o direcționează pe o traiectorie dreaptă.Fasciculul rezultant de protoni lovește materialul, declanșează o reacție nucleară în interiorul acestuia și produce izotopii necesari. Vidul este necesar pentru ca ionii negativi sau protonii pozitivi să nu fie deviați de particulele care intervin în traiectoria lor. Grupul BUSCH oferă soluții adecvate pentru generarea de vid. În lipsa vidului, ionii și protonii ar fi deviați de pe traiectoria lor prestabilită și și-ar pierde energia. În plus, fluorul, care este extrem de reactiv, nu trebuie să intre în contact cu alte elemente, cum ar fi oxigenul din atmosferă.